Olafur Arnalds – \”Lost Song\
Atipic. Sic!!! Firesc. Nu-si mai aminteste prima intalnire. Nici eu. Doar prima iubire. Eu. Sau primele iubiri. Mici si mari. Are un timbru placut, surprinzator, uneori mirat. Misterios. Il inconjoara un aer gri. Si nu e fumul de la tigara. Ma asteptam sa nu fumeze. Nu stiu de ce. Poate pentru ca e vegetarian. Credeam ca nu sunt compatibile. Se intalneste cu scriitori. O camasa alba. Ii sta bine. Apoi una maro sau kaki. Il face trist. Introvertit. Comunica doar in grup sau daca e intrebat. Considera ca Simone e un nume foarte potrivit pentru matusa ceasornicarului. Stie sa construiasca personajul. Normal. Ca doar asta trebuie sa ne invete si pe noi. Are un inel maro pe degetul inelar de la mana stanga. Nu e verigheta. Oare ce reprezinta? Logodnica? Prietena? Intuitia imi spune ca nu. Poate ma insel. E singur si ii place acum asa. Pe mana dreapta are un tatuaj. L-am observat tarziu. Poate pentru ca mana lui dreapta nu era in campul meu vizual. Aflu ca nu reprezinta nimic. Imi sta pe limba sa-i spun ca ar fi bine sa mediteze si sa afle ce reprezinta semnele sau simbolurile respective. Cineva spune ceva inainte ca eu sa apuc sa deschid gura. Nu mai zic nimic. Dar raman cu gandul la tatuaj. L-a facut in armata folosind cauciuc din talpa bocancului, urina si … inca ceva. Apoi l-a desenat cu un ac batut de … am uitat … cred ca tot de talpa bocancului. N-am mai auzit in viata mea asa ceva. Clara (care si-a schimbat tot numele … oare cum o fi posibil?) stia cum se face un asemenea tatuaj. Auzise. Cum poate stii o fata asa ceva?
Proza arhiscurta are 150-200 de cuvinte. Doar atat? Noroc cu wordpress-ul ca imi arata cate cuvinte am scris, ca altfel n-as fi stiut. Si nici nu cred ca as fi stat vreodata sa le numar. Inseamna ca eu scriu proza scurta. Ma eliberez. Doar atat. Acum invat sa creez personaje. Daca voi vrea sa scriu si altceva. Vreodata.
Stie tarot. STIE TAROT!!!! Woooowwww!!! Super-tare!!!! Cum poate stii? Cum a ajuns sa stie? Aflu cand plecam. Impreuna. Si nu spune nimic. Trebuie sa deschid eu discutia. Moment penibil unu. E trecut de 9? Da, e 9 si cinci. Doar de atat sunt in stare? Noroc ca e vara si inca e lumina. Alta banalitate. Incepe sa-mi spuna ceva despre iarna. Asta-iarna. Nu aud. N-am rabdare. Vreau sa stiu de unde stie tarot. Il intreb. Si urmeaza o povestire incredibila. Usor socanta. Initiatica. Trec de mult de masina mea. El crede ca asta era si drumul meu. Cand simt ca povestirea a ajuns la un soi de final ma opresc. Simt ca mai era ceva. Poate esential. Dar nu am mai avut timp. Fac cale intoarsa catre masina. Mi-ar fi placut sa merg pe jos si sa-l ascult. Povesteste la fel cum vorbeste. Cu un timbru cald. Sunt persoane care isi schimba vocea cand povestesc ceva. El nu.
Cartile de tarot pe care le foloseste pentru a crea personaje sunt de Marsilia. Create in anul 1600 si ceva. Cele pentru raspuns la intrebari sunt speciale. Se tin in catifea mov, inchise intr-o cutie, avand langa ele cristale … purificate presupun. Probabil cuart negru sau fumuriu. O sa-l intreb. Aflu ca Nebunul, cartea O, fara numar este cel care pleaca fara sa se asigure, dar se tine de drum inainte (no matter what). Cristi arunca: „In zilele noastre se numeste perseverent”. Apoi, Magicianul, este 1, tot un fel de nebun, dar care a ajuns la un mod de cunoastere care-l elibereaza. Poarta o palarie sub forma infinitului. Ca in feng shui. Si zice ca nu crede in feng shui? Cum poti crede in energii, in tarot, dar in feng shui nu? El isi varsa darurile pe o masa. Mai departe aflam data viitoare.
E din zodia leului. Interesant. N-as fi zis. Probabil ca are un ascendent nefiresc. Exista ascendent firesc si nefiresc? Poate ca nu, dar la el se potriveste.
A facut un curs de un an la Madrid de scriere creativa de poezie si, daca am inteles bine, inca unul de scriere creativa de proza. Deci, stie spaniola foarte bine. Si am impresia ca si engleza si franceza. Poate putin si germana sau rusa. Nu stiu. Mai tarziu aflu ca si portugheza. Ne spune o fraza in portugheza pe care o intelegem. E ca o romana … stricata.
L-am recunoscut din prima. Cand am intrat in sala era cineva cu capul in jos care citea. Si-a ridicat o fractiune de secunda privirea si apoi a lasat-o iar in jos in cartea pe care o tinea in maini. Nu era el. Bine ca nu era. Barbatii oare nu mai stiu sa zica Buna? Unii dintre ei…
Mi-a si zambit. De cateva ori m-a privit in ochi. La fel cum a procedat si cu ceilalti.
„Ziua 3 – a treia zi a venit foarte încet peste mine în timp ce dormeam. Pentru că am ferestrele spre Răsărit, părerea mea despre Soare nu e mereu una care vine din bunacreştere. Mă consolez cu gândul că nici despre stele sau arbori sau melci sau valuri nu am opinii consecvente. Şi nu am să mă vait niciodată din cauza lipsei de coerenţă, ba chiar cred că e un atu, specific marginalilor însă darnic cu visătorii. Iar pentru că am ajuns la vis, după ce am amintit de Răsărit şi ferestre, voi nota aici câteva frânturi din transa în care m-am trezit în dimineaţa celei de-a treia zile:
– în primul rând am văzut printre pleoape, dar foarte clar, cum lucrurile ieşeau din cameră uşor în direcţia ferestrelor, pe măsură ce Soarele se înălţa.
– în al doilea rând am auzit înfundat, dar destul de limpede, cum în capul meu răsună un gol nemaipomenit ca şi cum ar fi fost un glob de sticlă, pe măsură ce Soarele devenea mai luminos.
– în al treilea rând am atins în treacăt, dar cât se poate de lămurit, marginea patului care era acum lichid şi care se scurgea pe podea, apoi se evapora, pe măsură ce Soarele subţia umbrele.
..şi tot aşa, şi tot aşa.. de 99 de ori, în 99 de senzaţii, cu cele 99 de simţuri cu care m-a binecuvântat Marele Omonim. De aceea ziceam că a 3a zi e cea mai grea – abia mi-au ajuns orele ca să ajung să mă pun în funcţiune. Şi când totul a fost în regulă, a venit noaptea şi a trebuit să dorm din pricina oboselii. Ferestrele dinspre Est sunt negre.”
Azi are o camasa alba de in, cred, pantaloni negri. Imi plac camasile albe de in. Parca ai simti parfumul diafan al diminetilor de vara. Acum observ ca are barba si mustata lasate putin sa creasca si ca e tuns scurt. Chip usor demonic. Un inger cazut, care incearca sa se ridice. Oare nu toti suntem asa? Aduce vorba despre reiki. Pur si simplu nu stie ce este. Ii explic. E circumspect in ceea ce priveste notiunea generala de energie.
Intr-o sambata dimineata se duce la un workshop despre yoga-nu-stiu-cum tinut de o respectabila doamna din India. „Nu m-a satisfacut spiritual”.
Considera ca descrierea Sfantului Ilie de catre Nabokov este „faina”. Foloseste des acest cuvant.
Astazi vorbeste mai mult. Despre carti, scriitori, filozofi. Despre unii am auzit, despre altii aud pentru prima oara. Ma simt depasita de cunostintele celorlalti. Dar, as vrea sa opresc timpul in loc si sa ascult.
„Treaba asta cu chakrele … nu stiu zau daca e adevarata, dar doctrina este foarte veche … exista tratate intregi …”
A vrut sa tina un curs neconventional de Introducere in Filozofie. S-a inscris o singura persoana. Dar, a tinut unul de alchimie. L-am vazut. Asta-iarna. Dar, nu eram in stare sa fac asa ceva atunci, in iarna.
Olafur Arnalds – \”Tunglio\”
Incepe facultatea de filozofie la 26 de ani dupa diverse experiente in plan spiritual.
Scopul mintii este de a profetiza. (Nu m-am gandit niciodata la asta!!! Sunt multe la care nu m-am gandit pana sa incep acest curs 🙂 )
A facut filozofia ca sa afle niste raspunsuri, dar … „Nici acum nu stiu care e intrebarea”.
A practicat tai chi. Si atunci cum sa nu crezi in reiki?
Este intrebat cat din nuvela pe care ar trebui s-o scriem la curs a fost scenariu si cat imaginatie? 20% a fost preplanificat. Adapteaza povestirea dupa cum ii simte pe ceilalti. „Nu sunt un bun psiholog, dar incerc.” Modest, prea decent. „Scriitorii trebuie sa fie fini observatori.” Este?
Ne spune ca scopul mintii este de a profetiza. Fooaarte interesant! „Pe bune!” O alta expresie pe care o foloseste destul de des.
Este intrebat: „Ce mi-ar fi folositor din filozofie in viata de zi cu zi?” Raspuns: „Nimic”. Corect. Doar iti imbarligi mintea in cate idei a scornit fiecare filozof.
Traim dupa raspunsurile pe care ni le dam. Dar care sunt intrebarile??? Care e sensul vietii? Ce e iubirea? Considera ca poti face terapie cu filozofia asiatica.
Arat a Mario? Parerile sunt impartite. Eu n-am reusit sa-mi dau seama din prima. M-am tot gandit. Am fost tentata sa zic ca nu. Dar, numele intreg i se potriveste. MB. Are eleganta, subtilitate, originalitate. Ii da libertate de gandire, exprimare si actiune, il defineste ca intreg, ca filozof, ca om, ca intelectual. Si ca scriitor, daca ii va trece lenea sau lipsa de chef si se va hotari sa scrie un roman sau altceva. E rasat. Are clasa. Numele.
Arat a fiul lui Petru? Arat a fiul Florentinei? Parca nu, dar daca ma gandesc ca numele i-a fost dat dupa un fotbalist, parca as zice ca arata a fiu de Petru. Numele Petru ma duce cu gandul la unul dintre cei 12 apostoli. Petru ar trebui sa fie un om religios. Este? …. nu stiu … Numele Florentina pare … impartial …. e corect sa ma exprim asa?? N-are personalitate. N-are fatza.
Se uita o singura data la televizor, atunci cand mananca. Sa inteleg ca mananca o singura data pe zi? Azi are o camasa maro cu maneci lungi si suflecate, pantaloni maro foarte inchis. „Cand scriu am, asa, un mic ritual: ma asez la birou si imi aprind un betisor aromatic. Trebuie sa intru intr-o anumita stare.” Eu am chef sa scriu daca stau cu laptopul in brate si e liniste … o tacere in care sa-mi pot auzi gandurile.
A avut un motan roscat Alexei. Apoi i-a schimbat numele in Tolstoi. Poate ca i se potrivea mai bine … :))) Daca ar fi fost om, oare i-ar fi placut sa scrie „Razboi si pace” sau „Anna Karenina”? A preferat pisica pentru ca e un animal silentios. Si pestii nu sunt? intreb amuzata. Initial a avut un acvariu cu pesti rosii si negri. Din motive metafizice. Care??? Din pacate, i-au murit toti. Se pare ca nu-i ingrijea corespunzator. Ii tinea intr-un borcan sau asa ceva, fara pompa de aer, cred. In feng shui se spune ca au atras energia negativa, protejandu-si stapanul de nenorociri.
… pe aripile pestilor… spre orizont … pierd sirul cuvintelor …
Simbolul animalelor de casa poate fi foarte puternic.
Bunica lui, de familie modesta, a vrut sa se casatoreasca cu un tanar medic, dar mama acestuia a fost total impotriva, deoarece, el, medicul, provenea dintr-o familie nobila.
Spera ca macar „dupa” sa poata calatori printre stele, fara sa se stabileasca pe vreuna. Ce sens ar avea? Poate numai in cazul in care acea stea ar fi acel „acasa” despre care se tot vorbeste … Considera ca Cioran cu greu este un ganditor de filozofie, dar Blaga este genial, atat ca poet, cat si ca filozof. Ii place Bacovia din „Scantei galbene”. Versuri dintr-un cuvant. Citesc multe poezii din acest volum. Caut una care sa-mi placa. Trebuie sa rezoneze cu ceva din mine. Gasesc cu greu.
Eleni Karaindrou – \”Voyage To Cythera!\”
Nocturna
Clar de noapte parfumat,
O grădină cu orizontul depărtat…
Şi in somn, pe banca veche, cugetări se contrazic,
Greierul zimţează noaptea, cu nimic.Cum te-am aşteptat…
Totul a trecut –
Luna pare, in oftat.
Un continent cunoscut.
Amurg de vară
E-o muzică de toamnă,
Cu glas de piculină,
Cu note dulci de flaut,
Cu ton de violină…
Şi-acorduri de clavire
Pierdute, in surdină;
Şi-n tot e-un marş funebru
Prin noapte, ce suspină…
Nocturnă
Histerizate fecioare pale,
La ferestre deschise, palpită…
In amurguri roşii, nupţiale,
Stau pale, şi nu se mai mărită.Eu trec, imbătranit, ca şi ele,
Şi-asemenea inima mea plange –
Din treacăt, tuturor, in perdele,
Le pun cate-o roză de sange.
Ii place Ana Dragu. Scrie poezii. De fapt, poeme in proza, fara titlu.
Poezia slaba nu ii da de gandit, nu ii da imagini.
Rade si spune ca el ar avea nevoie de 10.000 de euro pe luna. Nu face aceste ateliere pentru bani. Prin aceste cursuri isi clarifica el niste lucruri. Care??? Niciodata nu m-au interesat chestiile astea referitoare la cariera. De ce? se intreaba, de fapt intreaba pe altcineva.
„Mi-ar placea sa scriu literatura pentru copii. Am inceput sa scriu ceva, dar m-am oprit” „De ce?” „Pentru ca s-au speriat copiii cand le-am spus-o”. Zambete, rasete. Avea influente gotice. Atunci, totul se explica …
Ii plac povestile si ideea de a fi naufragiat pe o insula. Poate pentru o luna … de proba …
Noapte trecuta a scris un vis. Si-a lasat degetele sa scrie singure (semiautomat). Mi-a placut, dar cel mai mult m-a fascinat explicatia, nota.
„Am avut un vis foarte ciudat acum câteva nopţi. Nu va interesa pe nimeni, fireşte, dar eu tot simt nevoia să-l scriu aici. Am visat că eram copil, că eram ca atunci când aveam doar 111 centimetri, 11 ani şi (nici)un prieten. Tot copil se numeşte că eram, nu? În fine..
În acest vis trebuia să traversez o apă mare, un şuvoi, un fluviu, ceva asemănător. Şi mă codeam, parcă n-aveam curaj, parcă mi se părea prea departe celălalt mal. La un moment dat a apărut bunicul meu şi mi-a dat un zmeu. M-a ajutat să-l desfăşor şi să-l lansez. Ţineam cu putere de mosor şi eram atent la mişcările nehotărâte pe care zmeul meu le desena pe cer. Vedeam norii lărgindu-se şi apoi dispărând şi auzeam apa aceea curgând aproape de picioarele mele. Atât din cele din afară, iar înăuntru – zmeul mă trăgea după el aşa cum vroia. Eu mă supuneam, înghiţeam în sec, puţin fricos când mă ridica de la pământ din ce în ce mai sus.
Visul se continua lent, aceeaşi stare, aceeaşi senzaţie curgătoare. Într-un anumit moment, zmeul a fost „înghiţit” de strălucirea soarelui şi a rămas acolo, suspendat ca de un cârlig, agăţat în lumina astrului. Am strigat uşor, timid, către bunicul meu, dar nu mi-a răspuns nimeni. Zmeul mă ridicase de la pământ de oarecare vreme, îl simţeam trăgându-mă tot timpul. Bunicul mi-a răspuns într-un sfârşit. Mi-a zis: să nu-ţi fie frică.. Îi simţeam zâmbetul. Vocea lui se auzise din faţa mea, iar în faţa mea nu mai era decât soarele. Nu strălucea chiar aşa de puternic acum, văzut de aproape. Împrejurul meu s-a făcut lin întuneric.
Apoi m-am trezit. Mi-am dat seama imediat că din clipa în care bunicul s-a dus, m-am agăţat de soare ca de vocea lui blândă, ca de mântuirea mea.
Nota:
De fapt acest vis nu-mi aparţine. Un vecin m-a rugat să-i citesc în tarot şi arcanele i-au descifrat posibilitatea ca el să viseze cândva, în următoarele 33 de zile, acest vis. L-am notat aici ca pe o certificare la care vecinul în cauză să poată reveni în momentul în care va fi prins realitate lectura tarologică.”
\”The Kite\” from „You’re a Good Man, Charlie Brown!”
Are propria lui axiologie. Si o camasa alba, pantaloni negri. Clar, ii sta mai bine in alb. Nu l-am vazut niciodata in bleu. Cred ca l-ar pinde. Uita numele persoanelor! Ca si mine. Rade si spune ca poate ar trebui sa ia lecitina. Nu ajuta, iti garantez!!!
I-au placut obscenitatile explicite scrise de o fata Laura de la un curs anterior. S-a chinuit odata sa scrie ceva grotesc fara a folosi cuvinte dure. A reusit.
Are tatuaje si pe spate. Non-conformist, cu mult bun simt. Plecam. Spune-mi, te rog, ca nu e greu ce trebuie sa faci. Ba da, pentru ca trebuie sa scriu altfel, impus, nu asa cum simt eu.
Ii place Elend, Llosa de Sela, dar si hip-hop. Asculta de la preclasici la gangsta. Evident, cum altfel?
Inainte vreme obisnuia sa mediteze, acum nu ca nu mai are rabdare, dar a descoperit ca poate sa faca asta in timp ce se ocupa de orice altceva. Asta mi-a placut, pentru ca mie nu-mi prea iese … de fapt, nu mai pot medita deloc … cred ca o sa mai treaca ceva timp pana sa incerc din nou …
A fost in Spania si Portugalia. O data a stat impreuna cu un marocan, un sarb si un … nu mai tin minte. Sunt curioasa sa aflu amanunte. Cum se pot intelege patru barbati care stau in aceeasi casa? Viata aventuroasa si plina de experiente diverse …
In week-end face ce face si in celelalte zile: citeste, iese cu bicicleta, scrie la teza, cam atat. Este sarac in ”distractii”. Teza de doctorat. Cosmografie.
Lipsa de inspiratie l-a bantuit tot timpul si i-a devenit familiara. De fapt, ii e lene sau nu are chef sa scrie. Nu crede in lipsa de inspiratie.
Prefera sa traiasca doua-trei vieti simultan. Suna mai bine parca decat vieti traite una dupa alta. Mie mi se pare mai obositor sa traiesti simultan doua-trei vieti si lipsit de sens. Stiu ca exista o teorie care sustine acest lucru, explicandu-le prin consecinta existentei universurilor paralele. Dar, la ce bun sa traiesti aceeasi viata in locuri diferite? Filozofic vorbind …
Pare detasat, la modul placut. Se implica atunci cand ceva il intereseaza ceva. Ar vrea sa ia trenul si sa coboara in gara la Mizil. Fara un ban in buzunar. Se simte liber. E o stare pe care putin reusesc sa o atinga…
Portret incomplet …
Si lumina eliberatoare …
Dead Can Dance – \”Sanvean\”
Aici e frumos aranjat
Orice fir;
Veacurile-au stat…
Read Full Post »
Povestiriaiurea's Blog 