Savoarea de mere coapte umplute cu miere a uimirii inscrisa pe chipul sau brazdat de ridurile ce-i dadeau duritatea unui barbat prea copt si mult prea obosit ma coplesi pana la durerea unui suflet pierdut printre cuvinte fara noima. Incercarea de a ajunge la acel shore al intelegerii se destinse intr-o incruntare involuntara, suindu-se pe funia nevazuta a imprevizibilului.
– Imi spui ca trebuie sa accept evidenta?
– Da!
– Ultima oara mi-ai aruncat in graba, in timp ce ieseam cu regret pe usa apartamentului tau, cuvintele care aveau sa-mi dea aroma de cafea tare a zilelor in care nu te-am mai vazut: „Sa nu-ti mai fie frica!”. Ca de obicei, mi le-ai spus cu acel suras imperceptibil de ironie si duiosie, de ordin si pasiune care m-au facut sa cred ca vei fi langa mine pentru totdeauna. Claritatea lor mi-a invaluit mintea zi de zi pana am cedat in lupta cu propriile-mi iluzii ca te pot uita. Comanda pe care am simtit-o in vocea ta a rupt tesatura sentimentelor tinute in frau atata amar de vreme. Zidurile pe care mi le construisem cu mare grija au fost escaladate cu puterea dorintei mocnite in ani de linisti aparente. Pentru prima oara mi-am permis sa ignor ceea ce credeam ca ma va pazi de suferinta. Unde ai disparut?
– Nicaieri!
– De ce ma minti? Te simt. Esti departe. De mine. Tu, cea care m-ai asteptat mereu. De ce m-ai amagit? De ce mi-ai spus sa nu-mi mai fie frica?
– Nu este mai bine asa?
– De ce pleci? De ce te intorci? Unde te duci?
– Niciunde.
– Mi-ai desfacut sufletul in bucati pe care ti le-am daruit …
– Ai facut-o pentru tine…
– Vezi? De asta am fugit, de asta imi era frica …
– De ceea ce ti-e frica nu scapi … Mai tii minte cand ti-am spus ca pana la urma ma vei iubi? Ca iti voi aparea in vise? In regrete? In iluzii? Eu nu te-am mintit niciodata …
– Am crezut ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Te-am tinut prea departe de mine. Nu credeam ca te pot pierde. Mi-am ranit aripile in zborul catre tine.
– Nu te mai plange!
– Nu. Vreau sa ating cu tine tarmurile la care doar am visat. Vreau sa merg cu tine de mana prin labirinturile tale intunecate. Iti pot fi lumina. Nu vreau sa te mai pierzi. Candva ma chemai. Stiam ca te pot salva.
– M-ai salvat! Dar, toate au un pret pe lumea asta. Nu stiu daca si pe cealalta. Asteptarea prea indelungata mi-a uscat lacrimile si simtirile, mi-a vlaguit dorinta, mi-a alungat credinta ca doar tu poti fi arsita in miez de iarna … Iubirea noastra a fost ancorata intr-un trecut prea emfatic si sufocata de temeri prea mari si asteptari prea lungi pentru a ne izbavi prin ea insasi. Mai intai m-ai tentat cu nesfarsite mangaieri. Apoi m-ai ars cu durere si tristete. Ca sa revii cu iubirea-ti ravasita de dor. Doar ca eu m-am pierdut pe mine insami ca sa te cuceresc. Acum trebuie sa ma regasesc!
– Ma lasi?
– Sa nu-ti fie teama!
_________________
Remember those walls I built
Well, baby they’re tumbling down
And they didn’t even put up a fight
They didn’t even make up a sound
I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now
It’s like I’ve been awakened
Every rule I had you breakin’
It’s the risk that I’m takin’
I ain’t never gonna shut you out
Everywhere I’m looking now
I’m surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you’re my saving grace
You’re everything I need and more
It’s written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won’t fade away
I can feel your halo halo halo
Hit me like a ray of sun
Burning through my darkest night
You’re the only one that I want
Think I’m addicted to your light
I swore I’d never fall again
But this don’t even feel like falling
Gravity can’t forget
To pull me back to the ground again
Feels like I’ve been awakened
Every rule I had you breakin’
The risk that I’m takin’
I’m never gonna shut you out.
Povestiriaiurea's Blog 