Melody Gardot – \”Deep Within the Corners of My Mind\”
si totul se transforma in fire de nisip prea fin pentru a-i opri scurgerea printre degetele uscate de atata scormonit in tarana vietii, adorm invaluita in itele incurcate in incercarea de a opri secundele eternitatii acolo unde fericirea parea posibila si reala.
cand mi-a spus ca voi trai clipele „as vrea ca timpul sa se opreasca in loc” mi-a fost greu s-o cred.
atunci incremenirea pusese stapanire pe locuri, sentimente si viata.
nu credeam nici ca se referea la un timp ce la inceput parea fara sfarsit, desi undeva departe in suflet stiam ca asa este. unde este eternitatea? in infinitele noastre vieti? sau intr-o secunda de dragoste pura? in efemer sau in adevar? am recunoscut clipa in momentul in care a venit si cuvintele ei mi-au rasunat in mintea ravasita de gandurile infierbantate ale mangaierilor. speram sa se multiplice de milioane de ori. doar ca a spera poate fi o minciuna pe care o accepti pentru a merge mai departe, a marsalui printre dunele inalte ale unui deșert aflat in inima uriasului obosit sa-si traiasca viata mult prea grea si incovoietoare, nefericit in fericirea lui poleita cu razele infidele ale unui soare perfid si rautacios. lucirea firelor de nisip il orbisera si cazuse la pamant, impiedicandu-se de ceea ce i-ar fi putut aduce izbavirea. umbre adanci aparura din neantul sufletului lui plictisit, cautand intunericul pentru a-si savura disparitia. lumina cauta insa vidul pe care il intuise zbatandu-se in inima sa si se revarsa in valuri recunoscatoare de aburi ale unei dimineti inrosite de durerea vesniciei. ma uitam mirata si infricosata la clepsidra iubirii neintinate. oare cand se vor scurge toate firele de nisip? si cine va intoarce clepsidra din nou? vei fi oare acolo? tu, cel de sus … va trece si timpul tau? sau vei ramane nemiscat, cazut pe plaja infinita a posibilitatilor si probabilitatilor? mi-ai soptit duios … cand timpul sta in loc, inseamna ca esti fericita … atunci de ce te temi de nemurire?
Povestiriaiurea's Blog 