\”Black diamond\” – Stratovarius
Il am. Il simt. Stiu ca este undeva, acolo. Dar oare exista? Sau e doar in mintea mea? Nu mai conteaza … Important este ca imi da putere. Mi l-am dorit de cand eram doar o fetita si visam ca sunt printesa si am puteri magice. De fapt, nu visam, credeam cu tot sufletul. Stiam ca daca intr-o zi voi reusi sa nu mai dau niciun strop de apa pe jos atunci cand fac baie, voi primi de la o zana buna un diamant mare, alb, fatetat si care imi va putea implini orice dorinta. Intr-o seara de martie am inceput sa concep un plan care sa ma ajute sa-mi implinesc gandul cel ascuns. Am pus multe prosoape pe jos si am intrat in cada. Am dat drumul la apa cu mare, mare grija si m-am ghemuit cat am putut eu de mult. Dusul curgea incet, fara presiune. Inima imi batea mai repede ca de obicei si priveam cu frica fiecare strop de apa care tasnea din dus pe corpul meu. Am luat sapunul si am lasat dusul usor in jos. Eram prea stresata ca sa ma pot spala normal. M-am sapunit repede, cat am putut eu de sumar si am apucat dusul ca sa ma clatesc. In acel moment presiunea din dus crescu brusc si apa tasni cu o putere nebanuita, improscand toti peretii din baie. Apoi, la fel de subit, totul reveni la normal. Doamne, de ce? Nu sunt pregatita sa devin „fermecata”? Poate ca nu, inca… Am iesit aproape plangand din baie. Mama se uita mirata la mine si ma intreba ce s-a intamplat. Iar, eu printre sughituri de plans i-am raspuns resemnata: „Nu stiu daca voi mai deveni vreodata „fermecata”!!!” si am fugit in camera mea, inchizand usa cu cheia.
Anii au trecut la inceput destul de incet, iar dorul de mama mea crestea de la an la an. Plecase, dar eu stiam ca se va intoarce. Din pacate, nu intotdeauna acest lucru reusea sa ma linisteasca. Acum mi-ar fi prins tare bine sa am puterile la care renuntasem de buna voie cu ani in urma. As fi adus-o inapoi mai repede. Nu stiam, insa, ca vorbele pe care le rostisem atunci aveau valoarea unei cotituri in destin. Decizia luata atunci trebuia, insa, schimbata in mod constient. Numai astfel fortele nevazute dinlauntrul meu puteau iesi din strafundurile unde le adancisem cand aveam doar sase ani.
Dupa cateva luni mama se intoarse intradevar la mine. Pentru totdeauna. Totul capata alta culoare. Verdele era mai verde, albastrul cerului mai aprins, galbenul mai puternic, rosul mai arzator. Totul plutea si stralucea in jurul meu. Simteam ca o putere noua se naste din cenusa dezamagirilor copilariei. Si intr-o calduroasa zi de martie in viata mea se petrecu ceea ce unii ar numi „miracol„.
Plina de energia primaverii am plecat sa ma plimb prin parcul din fata blocului. Eram imbracata intr-o pereche de blugi negri, iar pe deasupra purtam un pardesiu tot negru. Iar in mana tineam un sandwich. Pe o banca asezata sub un copac golas, o batrana garbovita imi facu un semn cu mana dreapta. Ma chema la ea. Mirata, dar si putin infricosata, m-am apropiat. Ezitarea mea era evidenta, aproape palpabila.
– Uite! imi spuse. Vad ca tii in mana un sandwich. Iti dau ce am eu in mana in schimbul a ceea ce ai tu. Esti de acord?
– Dar, eu nu stiu ce ascunzi tu acolo.
– Ce ai putea pierde? Un sandwich? si zambi.
M-am gandit ca intradevar pierderea mea ar fi fost minima in cazul in care ea nu ar fi avut nimic la schimb. Pana la urma trebuia sa risc, daca vroiam sa castig ceva.
– Da. Sunt de acord. Facem schimbul.
-Bine. Inchide ochii. Si intinde mana. Cu palma deschisa. Iti voi pune ceva in palma. Simte. Cum este?
– Neted. Si rece. Dar, pe masura ce il tin mai mult, se incalzeste. Preia din caldura trupului meu.
– Exact. Acum il voi intoarce. Povesteste-mi ce senzatii iti da.
– Au! M-a intepat! Acum este ascutit! S-a mai racit putin, dar incepe sa se incalzeasca din nou.
– Ii voi schimba din nou pozitia. Cum il simti acum?
– Diferit de tot ceea ce am simtit pana acum. Este si neted si ascutit in acelasi timp. Are mai multe fetze. Este si cald si rece. Pleaca si vine. Sta si cade. Rade si plange.
– Spune-mi ce culoare are.
– Are toate culorile. Este alb.
– Draga mea, acesta este diamantul vietii tale. Si va sta la dispozitia ta de acum inainte. Totul e sa-ti aduci aminte de el si sa il chemi ori de cate ori vei avea o nevoie sau o dorinta. Forta lui e, insa, in tine. Ramai, te rog, cu ochii inchisi. Considera-te din acest moment „fermecata”, asa cum credeai in copilarie. Mai strange-l o data in palma ta. Iubeste-l! Eu voi pleca acum. Si multumesc frumos pentru sandwich. A fost foarte gustos.
Am ramas ca hipnotizata pret de cateva minute sau secunde. Nu stiu exact. Timpul parea suspendat in neant. Am auzit langa mine vantul printre crengile copacilor. Si am deschis ochii. Ma aflam in fatza unei banci goale. Asezata sub un pom golas. Mana dreapta era intinsa si o simteam fierbinte. In centrul palmei se zarea un punct mai rosu, ca si cum un obiect ascutit ar fi fost impins si rasucit direct in mana mea.
Razele soarelui se strecurau bucuroase printre norii rasfirati. Era primavara. Un nou inceput. O noua putere. Si toata viata inaintea mea…
Povestiriaiurea's Blog 