\”In your shadow\” – Tokio Hotel
prin zdrențele coapte de razele Lunii din nopțile fierbinți apari înfășurat în propria-ți umbră. vise peticite se țin scai de tine nelăsându-te să deschizi larg ochii pentru a primi mângăierea aspră a Soarelui arid. aruncă-te din Turn, măini nevăzute te vor învârti până vei cădea amețit. poate nu-ți vor așterne perne moi și calde, poate îți vei zbrobi sufletul de caldarâm, dar vei putea alege. lângă tine vei găsi roata tibetană a patimilor. totul urcă și coboară, lucește într-o nedeslușită ardere și se maimuțărește în întuneric, se scaldă în pierzanie și se mântuiește prin cuvânt. roata se oprește atunci când dragostea se prinde de ea, geme de durere sau urlă de plăcere, dar nu se mai poate mișca. timpul se revarsă disproporționat, își poate pierde fluiditatea, se poate răsuci convulsiv, e greoi, lent, ușor sau rapid. e cumplit de instabil. dacă vei respira adânc, oferindu-ți aerul deformat de gândurile tale schimonosite, ziua va fi mai lungă, se va scurge prea mult timp liber și toate zilele îți vor părea la fel. dacă vei vrea să te trezești, fără a te gândi că viața e un vis, o ipoteză care te poate arunca în propriul cazan cu smoală călduță, vei putea simți din nou. ieși din crisalidă și întâmpină-ți umbra. îmbrățișeaz-o și așeaz-o pe jilțul din cea mai luminoasă cameră. îți va da răspusuri pe care nu erai pregătit să le primești. ca și timpul se alungește atingând infinitul, se distorsionează dacă îi împlânți spini, devine invizibilă dacă o ignori.
pe pământ trecem ca o umbră. din praf ne reîntoarcem.
totul este la fel doar dacă așa vrei tu.
Povestiriaiurea's Blog 